Expoziţia „Arhitecţi vienezi & austrieci la Bucureşti (1830-1930)” la Galeria ICR Viena

Politic

Expoziţia tematică „Arhitecţi vienezi & austrieci la Bucureşti (1830-1930)”, proiect realizat de Muzeul Municipiului Bucureşti în colaborare cu Institutul Cultural Român Viena, va fi prezentată în perioada 27 noiembrie – 31 ianuarie 2019 la Galeria ICR Viena (Argentinierstrasse 39, 1040). Vernisajul expoziţiei, la care sunt invitaţi toţi cei interesaţi, are loc pe data de 27 noiembrie, la ora 19.00, cu participarea Dr. Adrian Majuru, director al Muzeului Municipiului Bucureşti, istoric, jurnalist şi antropolog.

Între anii 1830 şi 1930 au activat la Bucureşti o serie de arhitecţi de origine austriacă sau vieneză. Această nouă expoziţie tematică îşi propune să amintească publicului austriac de activitatea conaţionalilor săi în Capitala României pe o perioadă de o sută de ani. Expoziţia oferă imagini istorice şi contemporane ale celor mai reprezentative repere, împreună cu istoricul apariţiei lor.

„Cei dintâi arhitecţi austrieci ajung în Moldova şi Valahia încă de la începutul secolului al XIX-lea. Lista ar putea fi deschisă de Johann Freywald, arhitect şi inginer de origine austriacă, chemat în Moldova la 1802. Începând cu anul 1815 îl găsim la Bucureşti, unde dezvoltă proiecte de extindere a unor spitale şi clădiri administrative, dar proiectează şi o serie de reşedinţe particulare. Activitatea sa la Bucureşti include perioada anilor 1847-1858. Munca sa este continuată de cei doi fii ai săi, arhitecţii Gustav Freywald (între anii 1815-1867) şi Julius Freywald (între anii 1840-1860). Gustav Freywald proiectează şi construieşte, între anii 1864-1867, Sinagoga Templul Coral (aflată pe Strada Sfânta Vineri, Bucureşti), împreună cu arhitectul Carol Enderle.

La finalul secolului al XVIII-lea avem la Bucureşti un arhitect al Curţii Domneşti în timpul domnitorului Constantin Ispilanti, în persoana lui Andrei Gaudi, altfel secretar al Consulatului Austriac în Valahia. Descendentul sau, George de Gaudi a colaborat cu arhitecţii Johann Schlatter la proiectele de cercetare a mănăstirilor şi cu Anton Heft la amenajarea Teatrului Naţional din Bucureşti chiar şi ulterior, după plecarea sa din Valahia, către 1852. Primul nume mai cunoscut a fost al arhitectului şi inginerului Anton Heft (1815-1900), absolvent al Politehnicii, dar şi al Şcolii de Arte Frumoase din Viena, în perioada anilor 1832-1838. Anton Heft a fost implicat în proiectarea şi construirea Teatrului Naţional din Bucureşti între anii 1848-1852, ocupându-se inclusiv de comanda obiectelor de decoraţie şi mobilier la Viena. Obişnuia să se întâlnească personal cu furnizorii, semnând cu aceştia contractele, cum a fost cazul decoratorului şi maşinistului Josef Muhlendorfer (1800-1863). La 31 decembrie 1852, Teatrul Naţional din Bucureşti îşi deschidea porţile. Anton Heft reface, în 1848, Piaţa Sf. Gheorghe din centrul oraşului Bucureşti, afectată de marele incendiu din martie 1847, alături de maiorul Rudolph von Borroczyn. În 1853, Anton Heft părăseşte Valahia.

Arhitectul vienez Carol Enderle a activat la Bucureşti între anii 1867-1886. Printre multe proiecte de reşedinţe particulare, Enderle a verificat starea hotelului Broft (viitorul hotel Continental) şi a lucrat alături de Gustav Freywald la proiectul Sinagogii Templul Coral. În anul 1876, a fost membru fondator al Societăţii de Arhitectură şi Inginerie, iar în anul 1883 s-a căsătorit cu Selma, fiica arhitectului Johann Schlatter.

Arhitectul austriac Joseph I. Exner (1860-1938) a activat în România între anii 1880-1908. A sosit în jurul anului 1880. A lucrat sub sigla biroului său de arhitectură din Calea Dorobanţi. A proiectat un număr mare de locuinţe în Bucureşti, majoritatea în stil eclectic de factură academică. A construit Pavilionul Administraţiei Domeniului Coroanei din cadrul Expoziţiei Naţionale din 1906 împreună cu constructorul Andrei Făgădău. După 1906, alături de arhitecţii Ion N. Socolescu, Ion D. Berindey, Jean Pompilian, s-a ocupat de realizarea unor construcţii din proprietatea Domeniilor Coroanei, cea mai importantă fiind Crama Segarcea, proiectată împreună cu arhitectul I. Pompilian.

Un alt arhitect austriac, a cărui activitate profesională s-a desfăşurat şi în România, a fost Friederich Hartmann, care a activat la Bucureşti în perioada anilor 1882-1888. Între anii 1881 şi 1885 a colaborat la proiectul Bisericii Domniţa Bălaşa, alături de Alexandru Orăscu şi Carol Benesch. Acesta din urmă era arhitect de origine cehă, venit şi el din Austria. Hartmann semnează şi planurile de reparare ale Palatului Ştirbey, în 1882.

Ultimii ani ai secolului al XIX-lea au fost deosebit de intenşi în cariera constructorului austriac Franz Boehacker (1840-1905). Documentele de arhivă indică parcelări private şi lucrări realizate în colaborare cu colegul său, Leopold Schindl. În unele cazuri, aceştia lucrează la comanda proprietarilor, în alte cazuri ei cumpără terenuri pe care le parcelează sau pe care ridică construcţii impunătoare pe care apoi le vând. Familia antreprenorului Leopold Schindl a locuit în str. Paleologu nr. 20-22, într-o casă cu parter înalt, retrasă mult de stradă (a fost prezentată de Fr. Dame în „Bucarest en 1906”). În faţa ei, de o parte şi de alta au fost construite două imobile de raport, care adăposteau şi antrepriză de construcţii preluată de fiii Schindl, arhitecţii Leopold jr. şi Karl – Adrian Majuru, istoric, antropolog, manager al Muzeului Municipiului Bucureşti.

Tema expoziţiei „Arhitecţi vienezi&austrieci la Bucureşti (1830-1930)” reprezintă cu siguranţă un element de noutate pentru publicul austriac, România fiind încă un spaţiu incomplet cartografiat din această perspectivă.

Intrarea la vernisajul găzduit de Galeria ICR Viena este liberă.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *