Acropole, poate cea mai cunoscută citadelă antică din lume, veghează asupra Atenei, de pe ”stânca sacră”. Acropola (gr. akropolis, akros – ridicat, polis – oraș) și monumentele sale formează cel mai impresionant complex arhitectural lăsat moștenire de Grecia antică.
Citadela Acropole este localizată pe un promontoriu stâncos, la 156 de metri deasupra văii Ilissos, acoperind o suprafață de aproximativ 3 hectare.
Templul Acropole reunește mărturii ale civilizațiilor Greciei, acoperind o perioadă de aproape un mileniu. Din mileniul al II-lea î.Hr., pe acest loc a existat o fortăreață pentru protejarea locurilor de închinăciune și a palatelor regale. Zidul Pelasgicon, ce data dinainte de invazia dorienilor, avea rolul de apărare a accesului la platou. După căderea tiranilor Hipparchus (514 î. Hr.) și Hippias (510 î. Hr.), cetatea Acropole a fost reconstruită. În 480 î.Hr., perșii conduși de împăratul Xerxes au cucerit acropola și au incendiat sanctuarele, însă acest eveniment a contribuit, în mod paradoxal, la conservarea unor colecții impresionante de sculpturi din perioada arhaică. Sistemul de fortificații a fost distrus în 472-471 î.Hr., în același timp cu Zidurile Lungi, care înglobau Atena și portul Pireu.
În a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr., în urma victoriei împotriva perșilor și a instaurării democrației, Atena a dobândit o poziție importantă în raport cu alte orașe-stat din lumea antică. În perioada următoare, un grup de artiști emeriți au dus la îndeplinire planurile ambițioase ale omului de stat Pericle. Astfel, sub îndrumarea sculptorului Fidias, maeștrii au transformat dealul stâncos într-un monument unic.
Potrivit UNESCO, cele mai importante monumente construite, la acea vreme, au fost Parthenonul — construit de Ictinus, Erechteum, Propylaea — calea monumentală de acces la Acropolis, proiectată de arhitectul Mnesicles, și templul zeiței Atena Nike. Deși Războiul Peloponesiac și capitularea Atenei, în aprilie 404 î. Hr., s-au soldat cu demolarea Zidurilor Lungi, monumentele de la Acropole nu au fost afectate.
”Stânca sacră” a Atenei a continuat să fie elogiată de personalitățile istoriei, cum ar fi conducătorii din Pergamon, Cappadocia și Egipt, împărații romani Claudius și Hadrian. De atunci, schimbările de cârmuitori și vicisitudinile vremii și-au lăsat amprenta asupra monumentelor: bizantinii au transformat templele în biserici și au dus tezaurele la Constantinopol; otomanii au deschis moschei; armatele venețiene au asediat acropola, ceea a dus la explozia Parthenonului.
Operele de arhitectură au exercitat o influență de nemărginit nu numai pentru antichitatea greco-romană, perioadă în care erau considerate un etalon pentru lumea Mediteranei, ci și pentru perioada contemporană.
”De la mit la cult instituționalizat, Acropolis, prin virtutea preciziei și a diversității, poartă o mărturie unică pentru religiile Greciei antice. Este templul sacru din care au izvorât legendele orașului”, evidențiază Centrul Patrimoniului Cultural din cadrul UNESCO. Monumentele au fost incluse în patrimoniul cultural UNESCO în 1987.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.