E trist! Şcoala începe în câteva zile, iar Ministerul Educaţiei este complet nepregătit, din nou, devenind deja o obişnuinţă ca NIMIC-ul să însemne normal, pentru cei ce ne guvernează.
Aşadar, şcoala începe:
* fără un ministru al educaţiei;
* fără o viziune clară;
* fără un buget corespunzător;
* fără asigurarea siguranţei copiilor noştri în şcoli;
* fără a implementa programe care să prevină şi să reducă abandonul şcolar.
În plus, nimeni nu ştie câţi elevi sunt cu adevărat, aşa cum şi ministrul a recunoscut că: „situaţia din cataloage nu coincide cu cea din teren”, mulţi elevi fiind înscrişi, dar neparticipând la ore, cu toate că şcoala primeşte bani pentru ei.
Lipsa de predictibilitate şi modificările intempestive au alungat şi în acest an o mulţime de tineri din România, dintre cei mai capabili, care au avut rezultate excelente la bacalaureat şi care doresc să-şi facă un viitor într-un sistem mai aşezat şi mai sigur.
Uitându-mă peste Programul de guvernare al Coaliţiei PSD-ALDE, am constatat că singurele realizări din cei aproape 3 ani, au fost creşterea salariilor şi beneficiilor profesorilor şi implicit a Sindicatelor din învăţământ.
Iată (NE)realizările guvernării iresponsabile:
* Reabilitarea/modernizarea clădirilor şcolare pentru ca toate unităţile de învăţământ să obţină autorizaţii de funcţionare – peste 1000 de şcoli aveau încă toaleta în curte la începutul verii;
* Mobilier şcolar şi dotări didactice (aparatură de laborator, biblioteci) moderne pentru unităţile de învăţământ preuniversitar – laboratoarele lipsesc din majoritatea şcolilor, ele fiind desfiinţate atunci când, peste noapte, s-a luat decizia introducerii clasei 0, fără a avea pregătită baza materială;
* Construcţia a 2.500 de creşe, grădiniţe şi unităţi after-school – doar 127 de creşe şi grădiniţe au fost modernizate, nicio construcţie complet nouă;
* Realizarea reformei curriculare şi înnoirea tuturor manualelor – deşi esenţială pentru creşterea calităţii actului educaţional şi stimularea intelectuală a copiilor, reprezintă un eşec total, guvernul venind cu soluţia editurii unice, a manualului unic, şi cu manuale greşite la clasa a VI-a, unde s-a modificat programa;
* Generalizarea programului Şcoală după Şcoală – departe de a se fi realizat;
* Reînfiinţarea/modernizarea atelierelor şcolare pentru învăţământul profesional şi cel tehnologic – nu s-a făcut nimic nou, ci doar a fost crescută cifra de şcolarizare la învăţământul profesional în detrimentul celui liceal, în ultimul moment, netransparent, fără studiu de impact şi fără pregătirea condiţiilor necesare;
* Guvernanţă profesionistă şi transparenţă, descentralizare, autonomie şi responsabilitate – numirile politice continuă să se efectueze fără nicio jenă.
PSD nu a înţeles sau poate că a înţeles şi nu îşi doreşte, că educaţia este pilonul dezvoltării României, că doar având tineri educaţi şi pricepuţi putem aspira ca ţara noastră să anuleze decalajul economic dintre cele mai multe ţări europene şi România.
O viitoare guvernare PNL va aduce educaţiei din România câteva soluţii simple, care rezolvă unele din problemele acute şi reduc abandonul şcolar:
* Creşterea finanţării per elev;
* Acordarea unei mese la şcoală fiecărui elev din România;
* Generalizarea programului After School;
* Orientarea în carieră în gimnaziu, creşterea numărului de consilieri şcolari;
* Decontarea navetei şcolare;
* Internat cu cazare şi masă gratuite pentru elevii din mediul rural înscrişi în învăţământul profesional;
* Corelarea ofertei educaţionale cu cererea de pe piaţa muncii;
* Îmbunătăţirea infrastructurii şcolare, cu prioritate în mediul rural;
* Perfecţionarea continuă a cadrelor didactice, masterul didactic.
Aceste măsuri trebuie luate rapid pentru că, dacă vom continua cu acelaşi sistem rudimentar de învăţământ, bazat pe cantitate şi nu pe calitate, România va fi ameninţată de o gravă criză de specialişti şi de forţă de muncă înalt calificată.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.